Am acceptat fara rezerve in ciuda faptului ca am avut acum cativa ani un accident tot pe locul de langa sofer. Trebuie sa va spun ca asteptarile mele in aceasta privinta au fost confirmate si mult depasite: aici nu vorbim de sofer ci de pilot. Iar Keleti este chiar un super pilot. Spun asta nu numai pentru ca sotia mea, exigenta intruchipata, s-a indragostit de el la prima vedere, si nu numai pentru ca arata bine ci si pentru o serie de detalii care tin de prestatia ca pilot: control de sine, stapanirea momentului, comunicarea. Pe mine la Keleti m-a impresionat stilul lui didactic, capacitatea de a explica pentru novice amanunte care sa faca experinta deplina: mi-a prezentat bordul, elemetele de control de pe panoul de bord, rabdarea cu care mi-a spus de cateva ori in timpul cursei ca tin piciorul pe claxon (eu incercam sa ma fixez cat mai bine in scaun). Ceea ce m-a surprins in timpul cursei a fost si viteza de reactie a pilotului. Keleti este un tip calm, stabil, zambitor si am fost surprins sa-l vad cum schimba vitezele in secunde, cum trece de la 0 la 150 km /ora si apoi imediat la zero pentru o curba in ac de par si apoi din nou glont spre umatoarea curba.
Aici am vazut iar uriasa diferenta intre pilot si sofer: pilotul este calm, calculat, sistematic, meticulos. Pentru el viteza de reactie conteaza pentru ca el castiga cu o reactie de cateva fractiuni de secunda in plus. Si masina conteaza, cum este pregatita, cum este "preparata", si este, dar pentru pilot propriul lui sistem nervos este masina pe care se bazeaza. Este o diferenta de la cer la pamant intre un astfel de pilot si un sofer teribilist de pe autostrada. Pilotul este un barbat adevarat, stabil emotional, ferm, rational, inteligent si responsabil pe cand baietasii (ma refer la mintea lor imatura indiferent de varsta ) teribilisti de pe autostrada se inscriu mai degraba in tipologia muierilor isterice, instabile emotional si iresponsabile cand cred ca poti lua o bere la bord si totusi... conduce. Strada nu e pista de raliu si nu e loc de competitie aici dar strada iti poate cere oricand calitatile pilotului de raliu, viteza lui de reactie, stabilitatea si maturitatea lui. Diferenta inte pilot si cocalar(ca profil psihic) poate fi platita cu viata sau probleme pe viata.
Raliurile ar trebui sa fie un laborator de modele pentru soferii de strada nu in sensul de a aduce spiritul de competiei pe strada ci de a duce profesionalismul si barbatia in comportament. Si nu numai soferii, dar cred ca si managerii ar trebui sa ia lectii in acest sens. Cred ca orice presedinte de companie, de partid sau de tara (obligatoriu chiar) ar trebui sa fie copilot pentru o zi ca sa invete lectia colaborarii, spiritul de echipa, stabilitatea emotionala, responsabilitatea. Ca si copilot inveti ca nu e important sa castigi tu ci echipa si ca atunci cand castiga orgoliul personal, pierde echipa.
