Atitudinea corecta fata de infractori

M-am intrebat intotdeuna care este atitudinea corecta fata de infractionalitate, atitudine umana si corecta pe termen lung, dar atitudinea care in acelasi timp nu-ti perecliteaza viata.
Este evident ca infractorii sunt creati de societate, de un mediu in care nu au avut prea multe sanse, resurse, educatie adecvata. Sigur ca, vorba unei bune prietene, nu este corect sa te separi, sa te consideri diferit de acesti oameni, dar... asa au procedat Gheorghe Lala si Marian Cosma si au murit din acesta cauza. Puteau sa se considere diferiti si sa se dea deoparte, sa nu se implice si ar fi trait. De multe ori cand vine vorba de infractiuni care te revolta ne intrecem in sadisme de genul: ar trebui impuscati fara mila, i-as omora cu mana mea etc. incat te intrebi cu ce ne deosebim. Dar realitatea este ca ei, infractorii, sunt creatia societatii in care traim. Cum ne putem deci asuma responsabilitatea fara a ne pereclita viata. Fimiu mi-a povestit ca intr-o zi cand venea de la scoala 3 indivizi cu o masina au ajuns tramvaiul in care era , au tras in fata ei ca sa-l opreasca, au urcat si l-au calcat in picioare, la propriu, pe un tip din tranvai. Un batran a luat atitudine, ceea ce este corect, dar baietii l-au lovit si pe el. Si ar fi putut fi mai rau.
Deci cred ca atitudine nu trebuie luat sub indrumarile date la difuzor de politie ci concertat ca societate in ansamblu prin organele abilitate. Dar cum ? Am putea de exemplu oferi minorilor delicventi, celor care au gresit prima data, desigur si in functie de caz, o alternativa pozitiva la incarcerare, un fel de lucru in folosul comunitati dar nu un lucru anost, abrutizant ci de ale oferi de exemplu sansa sa.... salveze natiunea, sansa de a restaura ordinea si demintatea in tara. Cum adica ar spune un suficient arogant, cum sa salveze niste mici infractori, nici macar mari, tara cand nu o putem face noi astia corectii si desteptii? Pai.... s-a mai intamplat si la inceputul istoriei si recent.
O alternativa pozitiva la incarcerare ar fi aceia de a fi lasati sa alega intre incarcerare si sansa de a fi educati pentru participarea in grupuri de dinamica constiintei pentru a crea coerenta si pozitivitate in constiinta colectiva a natiunii.
http://picasaweb.google.com/meditatie.transcendentala/Reabilitare#slideshow/
S-ar crea atunci un paradox si anume acela ca oamenii care au avut cele mai putine sanse, au primit cel mai putin in viata sunt lasati, atunci cand gresesc, sa ofere societatii cel mai mult, mai mult decat intelectualii ei, mai mult decat inteleptii ei si mai mult decat oamenii de cultura.