marți, 15 iulie 2008


Esti suparat pe cineva ?
M-am intrebat mereu de ce duhovnicul inainte sa te impartaseasca te intreba cu insistenta daca nu ai ceva cu cineva, daca nu esti cumva suparat pe cineva.
Este evident ca acest lucru ti se da spre bine, ca este o deschidere spre Trupul Mistic al lui Hristos care te poate ajuta sa imbratisezi si sa alini infinit mai mult decat o poti face contand doar pe trupul tau fizic. Potentialul tau de actiune pozitiva este urias. Dar la fel pare sa fie si cel de actiune negativa. Metaforic vorbind ti se da un cutit ca sa tai paine la oameni, dar totul se intampla in plan spiritual si oricand supararea ta poate transforma cutitul in arma. Daca te impartasesti sau daca participi la Sf Liturghie si practici supararea cu sau fara motiv sau ca mijloc de manipulare si daca te superi pe cineva ca si crestin practicant poti face un rau incalculabil. De aceea se spune multi chemati, putini alesi. Putini sunt cei care se deschid spre spre Trupul Mistic al lui Hristos numai pentru a imbratisa si alina. Si poate prea multi fac asta spre osanda lor.

Cand raul se abate asupra ta analizezi contextul imediat si desi el pare uneori extrem de pozitiv la prima vedere, la o analiza mai atenta vei descoperi cativa "prieteni", uneori crestini practicanti, alteori oameni de spirit, care erau extrem de suparati pe tine la momentul respectiv. Poate era vina ta dar de cele mai multe ori nu produsesei tu supararea lor si nu te vei simti in nici un fel vinovat pentru ea, asa cum poate nu erau nici altii.

De fapt nu exista motiv real de suparare pentru ca supararea nu indreapta lucrurile. Bucuria transmite mesajul ma bucur ca esti, supararea transmite mesajul imi pare rau ca existi. Supararea este primul pas spre crima spirituala. De multe ori cel suparat incearca sa-ti spuna ca are dreptate in supararea lui, am vazut la TV un preot care pt un motiv minor a comunicat public ca e suparat si ca e pacat sa superi un preot. Dar care era oare modelul lui pentru ca Hristos s-a rugat pentru cei care l-au rastignit?

Ceea ce mie personal mi se pare ingrozitor intr-o asemenea vinovatie este ca daca esti suparat pe cineva, in ciuda avertismentului oricarui duhovnic si a unei traditii de milenii care spune ca poti face un rau imens, si i se intampla ceva rau celui pe care esti suparat, nu vei putea spune niciodata constiintei tale ca vinovatia ta este zero asa cum pot spune ceilalti care il gandesc de bine. Si mai ingozitor mi se pare faptul ca niciodata nu vei putea sa determini cat esti de vinovat, poate ca ai fost sigurul factor determinant, poate ca a fost picatura de rau care a declansat totul, poate a fost doar 0,00001 la suta dar niciodata un zero curat.

Profesorul Mihai Draganescu incheia cu cuvintele: te binegandeste X
Bucurie