duminică, 7 februarie 2010

Sf Parinti despre cunoasterea de Sine

Când gândirea nu se mai împrastie printre cele din  afara si nu se mai împrastie în lume, prin simturi, ea se întoarce spre sine. Prin sine, mintea se ridica pâna la contemplarea lui Dumnezeu. ( Sfântul Vasile cel Mare)

Cea mai mare dintre învataturi este sa te cunosti pe tine însuti; daca cineva se cunoaste pe sine, Îl va cunoste si pe Dumnezeu. ( Sfântul Clement Alexandrinul)

Cel ce se cunoaste pe sine, cunoaste totul. ( Sfântul Isaac Sirul)

A-L întelege pe Dumnezeu este greu, iar a-L exprima este cu neputinta. ( Sfântul Grigorie de Nazianz)

Uita de tine si cunoaste-ti sinele ! (Cuviosul Varsanufie)

Cunoasterea adevarata implica recunoasterea necunoasterii. ( Sfântul Dionisie Areopagitul)

(Cunoasterea lui Dumnezeu înseamna patrunderea în - n.n.) întunericul supraluminos al Dumnezeirii. ( Sfântul Dionisie Areopagitul)

În contemplatia mistica, omul nu vede nici cu mintea, nici cu trupul, ci cu duhul (...), iar aceasta experienta fericita si plina de bucurie (...) face ca mintea sa treaca dincolo de toate lucrurile. ( Sfântul Grigorie Palama)

Cunoasterea existentei lui Dumnezeu este sadita în chip natural în noi. ( Sfântul Ioan Damaschin)