marți, 24 februarie 2009

God and Love

Dumnezeule
Iubirea mea
Lumina gratiei Tale
Lumina Gratiei Tale straluceste deasupra mea
Lumina Fiintei Tale umple inima mea
Gratia Ta vibreaza în jurul meu
Dumnezeul Meu
Iubirea Mea
Doamne
In Tine ma odihnesc
In Tine locuiesc
In Tine exist
Dumnezeul meu
Tu esti întreaga mea fiinta
Tu esti chiar Sufletul fiintei mele.
În Tine toate fiintele locuiesc.
Tu locuiesti în toate fiintele
Tu esti fiinta tuturor
Dumnezeul meu
Iubirea mea
Domnul meu
Tu esti Unu
Tu esti Unul fara de al doilea
In creatie Tu esti Unu.
Tu, Unicul
Aparînd ca multiplu,
Asa cum o samînta
Apare ca multiplele frunze, ramuri, fructe
Si întregul multiplelor fatete
Dumnezeul meu
Tu esti Unul
Unul care devine multiplu.
Unitatea este Natura Ta
Diversitatea este gloria TA.
Tu esti radiant
Tu esti Radianta celui care radiaza
Stralucirea celui care straluceste
Dumnezeul meu
Însasi viata tuturor
Tu esti în tot
Atotpatrunzator esti Tu
Dumnezeul meu
Doamne
Tu esti totul
Aici, acolo si pretutindeni
Este Gloria Ta prezenta -
Generos
Dumnezeul meu
Gloria Ta este Deplina
Gloria Ta este Deplina
Tu esti Deplin
Pentru Plenitudinea vietii mele
Tu esti Deplin.
Eu sunt templul Luminii Tale
Lumea este locuinta Gratiei Tale
Eu sunt calea catre Tine
Dumnezeul meu
Tu esti în mine telul
O Doamne
Dumnezeul meu
Dragostea mea
De la fereastra inimii mele
Lumina Altarului Tau straluceste
De la fereastra inimii mele
Lumina Altarului Tau vine
Ea vine, ea vine
Dumnezeul meu
Si se raspândeste în jur,
Iluminând pamântul si cerul

Maharishi

Cateva consideratii despre spiritism - de ce cred ca Biserica are dreptate cand il condamna

In fata oricarei imagini sau viziuni sunt pus in fata unei alegeri clare, fara echivoc:
1. Cred in acea profetie, imagine, comunicare sau
2. Cred cuvintul Apostolul care spune “Ingerul satanei poate oricand lua chip de inger de lumina” punand astfel sub semnul definitiv al indoielii orice aparitii, voci, imagini. Spunand de fapt, in limbaj natural, ca nu am cum sa validez sursa de informatie. : ))
Orice imagine este la nivel relativ. In ceea ce priveste profetiile, profetia Imparatiei lui Dumezeu este unica profetie ce merita atentia noastra.


In fata oricarei profetii cu privire la sfarsitul lumii exista pentru orice crestin o optiune foarte clara:
1.Crede in cuvintul Domnului care spune ca numai Tatal stie momentul sfarsitului.
2.Crede intr-o profetie cu privire la sf lumii si se indoieste de cuvantul Domnului.

De ce spiritismul este considerat un pacat atat de mare incat Biserica Ortodoxa il sanctioneaza cu pedepse extrem de mari.
Este o viziune ingusta a Bisericii sau are un sens ?

Spiritismul, comunicarea cu spiritele celor adormiti deschide o cale opusa de acces la lumea spirituala dar o cale care exclude calea spre Dumnezeu. Canalul de comunicare spiritist odata deschis poate fi o mutatie ireversibila si o mutatie care ne inchide canalul de comunicare cu Dumnezeu. Nu putine sunt cazurile de oameni care si-au pierdut linistea, baza insasi a vietii spirituale si maica rugaciunii, cum o numesc sf parinti si chiar echilibrul mintal in urma deschiderii acestor canale interzise de catre Biserica.

Liberul arbitru inseamna ca nici un sfat nu va fi dat daca nu e cerut ori spiritisti spun ades despre spirite : « nu i-am chemat eu ». Absenta liberului arbitru si a confidentialitatii si intimitatii pare a fi o regula in spiritism pe cand Religia se bazeaza pe liberul arbitru, confidentialitate si intimitate.

Argumentul spiritismului este comunicarea. Comunicarea cu lumea spirituala, cu personalitati, cu sfinti, dar sta acest argument in picioare din punctual de vedere al credintei ortodoxe ?
Cred ca nu pentru ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si comunicarea cu Duhul Sfant este in firea lui iar mesajul lui Isus a fost mesajul Imparatiei care este in adancul nostru. « Cel nepatimitor are in loc de suflet pe Duhul Sfant » spun sfintii

Sfinti Parinti au trait prin taina linistii Isihaste Imparatia lui Dumnezeu.
Dumnezeu este subiectul nostru, spun sfintii, el e mai intim decat propriul nostru eu. El ne poate vorbi prin vocea fara de cuvinte a propriei noastre constiinte.

Acesta fiind mesajul Scripturii si al traditiei cum as putea crede ca Dumnezeu pune pe cineva sa vorbeasca altcuiva si acesta sa-mi vorbeasca mie cand El e propria mea constiinta, propriul meu suflet, adancul inimii mele.

Cum ar putea Dumnezeu sa creeze un canal atat de complicat de comunicare cand El e la baza mintii mele si poate fi inspiratia fiecarui gand al meu.

Un sfant este sfant tocmai pentru ca mintea lui este permanent inspirata de Duhul Sfant. Dar planul Domnului este ca fiecare om sa fie inspirat de Duhul Sfant, sa actualizeze chipul nemuritor din el.

Prin insasi faptul ca e sfant un sfant nu poate transmite mesaje pe canale spiritiste pentru ca atunci el ar contrazice planul lui Dumnezeu de a face din fiecare un om inspirat direct de catre Dumnezeu.

Mesajul adevaratei sfintenii, din Imitatia lui Cristos, este :
“Sa taca toti inteleptii, sa taca toate fapturile in fata Fetei Tale numai Tu sa-mi vorbesti. Domnul invata inlauntrul nostru”

Biserica pare a spune ca ascultarea mesajelor spiritiste face sa taca vocea Domnului din constiinta noastra in favoarea altei constiinte, care, oricat de evoluate, oricat de sfinte este tarana fata de vocea Domnului.

“Si de-as cunoaste tainele ce-si scurg
Clepsidra sortii fara de smintire
De-as fi eu insusi nisipasul lor
As fi tarana fara Mire.” Ioan Alexandru

Domnul nu vorbeste in constiinta noastra prin cuvinte pentru ca asta ar limita liberul nostru arbitru, el vorbeste prin Pacea care poate inspira mii de ganduri creatoare poate inaripa credinta, poate duce la milione de intelesuri deodata.

Mesajele spirituale vin la noi prin linistea, isihaia, a luminii taborice, ele izvoresc din Pace, Dumnezeu este pace, Dumnezeu este liniste.

Cand spiritele vorbesc Dumezeu tace. Pentru ca Dumnezeu sa vorbeasca spiritele trebuie sa taca. De ce sa vorbesti cu slujitorii cand Stapanul ti-a dat voie sa-I spui Tata. De ce sa-i spui sa taca doar pentru a auzi slujitorii.

Cand e chiar in camara inimii tale de ce sa nu-l asculti si sa pui urechea la perete pentru a auzi ce spun slujitorii in camera de alaturi.

Sfintii Parinti au spus “Moartea vine prin simturi”. Ei nu au avut niciodata incedere in simturile inselatoare. Numai ce e relativ poate aparea privirii si auzului, ce e Absolut apare numai in linistea sufletului.

Parintele Cleopa spune ca nu trebuie sa crezi in aparitii sau vedenii nici daca sunt adevarate si Domnul nu se va supara asa cum stapanul nu se supara cand il tii la usa din teama de a nu deschide unui hot.

Parintele Staniloaie analizeaza intr-o carte a sa Spiritualitatea ortodoxa practica cu cele trei etape ale sale : purificarea, iluminarea si indumnezeirea. In nici un moment al demersului ortodox aceasta analiza cu temeiuri atat in Scriptura cat si in Traditie nu pomeneste de auzirea de voci sau de comunicari de vreun fel in urcusul duhovnicesc. Intr-un singur loc se pomeneste de imagini doar pentru a fi condamnate. In etapa iluminarii minta se deschide intelegerii ratiunilor duhovnicesti dar acest lucru se face prin inspitatia de la Sfantul Duh si nu, Doamne fereste, prin vreo comunicare din afara.
Pentru ca data fiind zidirea omului dupa chipul Domnului se naste intrebarea:
Are o alta persoana din creatie, alta decat Tatal Fiul si Sf Duh autoritatea morala de a utiliza fiinta umana ca un canal de comunicare? Poate un sfant demn de numele sau sa utilizeze un canal de comunicare destinta inspiratiei divine pentru mesajele sale? Mai ales ca noi nu vom putea niciodata valida daca e vorba de un sfant sau de un inger cazut. Si avertismentul apostolului e clar.

Iata in cuvintele de mai jos rezumat in cateva cuvinte urcusul duhovnicesc in credinta ortodoxa:

"Tine-ti mintea pururea necolorata, neântiparita, fara chip, fara forma, fara calitate, fara cantitate" Calist si Ignatie Xantopol

Citind acestea cum as putea crede ca sfintii ma indeamna sa incurajez aparitia imaginilor mintale ?


"Mintea este simpla prin fire pentru ca si Acela al carui chip este, adica Dumnezeu, este simplu"

Calist Catafigiotul

"O cît de propriu te are mintea stapâne... Numai vazîndu-te pe tine se bucura de pace si de odihna proprie ei"

Calist Catafigiotul

"Dumnezeu ia seama la minte nu la gura"

Petru Damaschin

"Fara atentie si fara privegherea mintii e cu neputinta sa ne mântuim"

Petru Damaschin

"Linistiti-va si cunoasteti pentru ca linistea aduna mintea"

Petru Damaschin

"Învatatorul învata înlauntrul nostru"

Imitatio Cristi

"Desavârsirea e adâncul smereniei. Desavârsirea nu e adunarea tuturor ci golirea de toate. E simtirea golului tau, simtirea ca nu ai nimic, nici ceva vazut, nici vreo întelegere, nici vreo capacitate sufleteasca. În golul acela nesfârsit sau sub chipul lui, se face simtit mai presus de simtire si de gândire Dumnezeu cel nesfârsit."


Sf. Isac Sirul


Un sfant este prin insasi esenta sa negarea ideii de comunicare pe canale spiritiste.

Cand un om ne spune ce considera el ca este bine in constiinta sa are sanse sa ne transmita un mesaj luminat de Duhul Sfant care este lumina constiintei sale interioare dar cand un om intoarce atentia de la subiectul sau, de la chipul nemuritor al lui Dumnezeu in el, pentru a primi un mesaj de la o alta constiinta care se presupune ca este luminata de Duhul Sfant este o neincredere in sine si in Dumnezeu si o neintelegere a planului lui Dumnezeu in om, plan care vrea ca toti oamenii sa fie in-duh-ovniciti ceea ce nu se va intampla daca tradam canalul prin care Duhul Sfant vorbeste tuturor, constiinta interioara a fiecaruia.

Exemplul Sfintilor este acela ca ei sunt acei oameni care au avut incredere si Dumnezeu le-a vorbit in subiectul lor, prin constiinta lor. Noi nu trebuie sa ii tranformam in idoli ci sa intelegem ca Dumnezeu trebuie adorat ca subiect in subiectul nostru.
Rarele viziuni mentionate in traditie sunt probabil primite tot prin subiectul personaei respective, care ramane o persoana umana cu liber arbitru, ceea ce nu e cazul de ex. la scrierea automata in care cineva ia controlul asupra fiintei umane si o foloseste ca pe un instrument de scris.

"Dumnezeu locuieste acolo unde e cunoscut. De aceea mintea curata se numeste si tron al lui Dumnezeu" Evgarie

“De-as fi chiar Mirele urmat
Ca Dumnezeu cerescul de ostire
De-as fi si in altare adorat
As fi tarana fara Mire” Ioan Alexandru

Dupa umila mea intelegere poetul presupune, nu ca aude sau vede un sfant sau chiar pe Isus, ci ca este Isus, urmat de oamenii din acea vreme, ca este chiar adorat in altare, dar e tarana fara Mire, adica fara Hristos cel care cununa, si uneste multiplicitatea si dualitatea lumii in Unul. Si marea noastra dualitate este dualitatea subiect obiect si ramanem in ea daca il adoram pe Dumnezeu ca obiect. Mirele a mantuit lumea pentru ca a transcens primul dualitatea ei pentru ca a unit Cerul si Pamantul dar mai presus de orice subiectul si obiectul. Si a devenit astfel subiectul nostru.

Crestinismul nu accepta spiritismul nici daca presupunem ca chiar Domnul ne va vorbi cu cuvinte si imagini. Nu accepta pentru ca perspectiva pe care o deschide este infinit mai larga. Pentru crestin Domnul este chiar subiectul nostru. « Cel nepatimitor are in loc de suflet pe Duhul Sfant ». « Daca te rogi esti biserica fara indoiala ». Domnul invata in launtrul nostru.

Teologia Morala Ortodoxa - Staniloaie

Teologia Morala Ortodoxa Pentru Institutele Teologice

Vol II Spiritualitatea Ortodoxă

Părinţii Bisericii, când vorbesc de „simţirea minţii”, afirmă un contact direct al minţii cu realitatea spirituală a lui Dumnezeu, nu o simplă cunoaştere a Lui de la distanţă.

In capitolul 3. Spiritualitatea Ortodoxă şi participarea omului duhovnicesc la viaţa semenilor. Parintele Staniloaie spune

Circulă opinia că spiritualitatea ortodoxă îndeamnă la un indiferentism faţă de viaţă, la o retragere din desfaşurarea ei, la un eshatologism prematur.”

De fapt, lumea ni se prezintă într-un proces de de necontenită „parturiţiune eshatologică” , cum zice Maurice Blondel, în care fiecare parte este determinată de de întregul univers, determinând la rândul său întregul. ..

Ordinea spirituală şi fizică a lumii create se desfaşoară solidar, printr-o inter-influenţă care circulă în tot universul. Astfel fiecare persoană este responsabilă de desfăşurarea întregului univers fizic şi spiritual. Cel mai mic gest al nostru pune lumea în vibraţie şi îi modifică starea. Totodată existenţa fiecarei persoane şi a fiecarui lucru este mereu în funcţie de convergenţa factorilor produşi de desfaşurarea întregului. ... Niciodată acţiunea nostră nu se înfaptuieşte într-un cerc absolut închis.

Şi credem că astăzi , când civilizaţia tehnică a adus o mare varietate de activităţi noi în legătură cu natura, nimic nu ar impiedica pe omul credincios să-şi urmarească desăvârşirea chiar dacă exercită o meserie în legatură cu maşina.

Drumul spre desăvărşirea creştină nu exclude nici un fel de muncă, dar cere ca prin fiecare să se urmarească dobândirea virtuţilor. Nimeni nu trebuie să-şi închipuie ca munca pe care o face este un scop în sine. , ci are menirea sa-i infrumuseţeze firea cu virtuţile răbdării, ale înfrânării ale dragostei de semeni, ale credinţei în Dumnezeu şi, pe rând să-i deschidă ochii asupra rânduielilor înţelepte aşezate de Dumnezeu în toate.

Scopul ultim al muncii nu este atât desfăşurarea naturii cât dezvoltarea normala a latenţelor din om şi din semenii lui.

Partea a doua

Iluminarea

darurile Duhului Sfânt

Pană ce nu ne-am curăţit de patimi, nu se arată deplin darurile Duhului Sfânt.

Acestea sunt în primul rand daruri de luminare a minţii şi, tocmai de aceea, daruri de fortificare a ei în în orientarea spre Dumnezeu. De aceea ele îşi arată deplin eficacitatea numai cănd s-au dezvoltat suficient în noi puterile intelectuale, care colaboreaza cu ele.

Cunoasterea tainică în duh a depăşit „ruptura gnoseologică dintre subiect şi obiect”.

Omul crescut duhovniceste pe toate le raportează îndată şi continuu la Dumnezeu, prin toate contemplă pe Dumnezeu.

Sfinţii Părinţi socotesc identificarea lui Dumnezeu cu conceptul despre El, drept închinare la idoli, întrucât idolul e ridicare a aceva creat, la rangul Absolutului.

Teologia negaţiei nu e numai un act unilateral de, o simplă conştiinţă a neputinţei intelectuale de a cunoşte pe Dumnezeu, ci în ea se exprimă şi o simţire a necuprinsului lui Dumnezeu, o experinţă a Lui, care creşte pe masura urcuşului duhovnicesc al omului. Această „experinţă” a Lui care creşte pe masura urcuşului duhovnicesc al omului. Această experinţă poate fi exprimată şi în unii termeni pozitivi, dar prevazuţi cu corecturi care arată că nu e vorba de un înţeles obişnuit al lor. De exemplu se redă această experinţă ca „vedere” a lui Dumnezeu, ca „vedere” a luminii dumnezeieşti, ca simţire a Lui. Dar totdeuna se precizeză că e o lumină mai presus de orice lumină materială, o „simţire înţelegătoare” mai presus de orice simţire.

Teologia negativă departe de a pretinde renunţarea pentru totdeuna la conceptele raţionale, e dornică de o sporire a lor.

Orice progres în cunoaşterea proceselor fizice, biologice, spiritual umane din sânul creţiunii , înseamnă o nouă treaptă pe schela pe care teologia negativă, minată de o simţire a minţii, îşi aruncă o ochire şi mai adâncă şi mai cuprinzătoare în nemarginirea divină, care în acelaşi timp ea însăşi face posibilă înălţarea continuă a acestei schele.


Sfantul Dionisie Areopagitul:

Dumnezeu nu e suflet, nici spirit, nu e fantezie, nici imagine, nu are intelect, nici duh, nu e exprimabil, nu e gândit, nu e numar, ordine, marime, micime, egalitate, nici inegalitate, asemanare sau neasemanare, nu vede , nu e mişcat, nu se odihneşte, nu are putere, nu e nici putere, nici lumină, nu trăieşte, nu e viaţă, nici fiinţă, eternitate, timp, nu poate fi atins cu spiritul sau simţit: nu e ştiinţă, nu e adevăr, nici imperiu, nu e înţelepciune, unul, unitate, divinitate, sau bunătate…în genere nu e nimic din ceea ce ne e nouă sau altei creaturi cunoscut, el nu e nici existenţă nici neexistenţă, nici afirmare, nici negaţie fiindcă mai presus de orice afirmare e cauza desăvârşită şi unică a totului.

Noi ne rugăm să ajungem în acest întuneric supraluminos şi să vedem şi să cunoaştem prin nevedere şi necunoaştere pe cel mai presus de vedere şi de cunoaştere chiar prin a nu vedea şi a nu cunoaşte.



Comunicarea neformala

Ar trebui sa folosim toolurile de comunicare electronica pentru a intari si nu pentru a slabi comunicare neformala. De ex daca instant mess ne-ar permite sa selectam o imagine inainte de iniierea unei conversatii de ex o floare sau un fruct, un munte sau un fluture si receptorul ar trebui sa ghiceasca ce am selectat, sub ce semn, sub ce imagine este conversatia dand partenerului de discutie un feedback cand a ghicit sau daca aceasta evaluare s-ar face automat.
De multe ori spunem tocmai ma gndeam la tine si mi-ai dat un mail. Dar daca am face ca aceste programe sa ne dea un feedback poztiv de cate ori aceste sincronicitati au loc intarindu-ne intuitia si comunicare pe canale neformale si nu subminnad-o ? Ma gandeam ca ar trebui concepute in asa fel incat sa faca asta cu simplitate.

Poate ar trebui sa cautam daca nu exista aceasta aplicatie la facebook si sa o proponem daca nu exista.

O aplicatie de genul testului de ESP facut de astronauti care au folosit niste cartonase cu imagini pe care trebuiau sa le ghiceasca. Pot fi imaginate multe tooluri de acest fel