In fata oricarei imagini sau viziuni sunt pus in fata unei alegeri clare, fara echivoc:
1. Cred in acea profetie, imagine, comunicare sau
2. Cred cuvintul Apostolul care spune “Ingerul satanei poate oricand lua chip de inger de lumina” punand astfel sub semnul definitiv al indoielii orice aparitii, voci, imagini. Spunand de fapt, in limbaj natural, ca nu am cum sa validez sursa de informatie. : ))
Orice imagine este la nivel relativ. In ceea ce priveste profetiile, profetia Imparatiei lui Dumezeu este unica profetie ce merita atentia noastra.
In fata oricarei profetii cu privire la sfarsitul lumii exista pentru orice crestin o optiune foarte clara:
1.Crede in cuvintul Domnului care spune ca numai Tatal stie momentul sfarsitului.
2.Crede intr-o profetie cu privire la sf lumii si se indoieste de cuvantul Domnului.
De ce spiritismul este considerat un pacat atat de mare incat Biserica Ortodoxa il sanctioneaza cu pedepse extrem de mari.
Este o viziune ingusta a Bisericii sau are un sens ?
Spiritismul, comunicarea cu spiritele celor adormiti deschide o cale opusa de acces la lumea spirituala dar o cale care exclude calea spre Dumnezeu. Canalul de comunicare spiritist odata deschis poate fi o mutatie ireversibila si o mutatie care ne inchide canalul de comunicare cu Dumnezeu. Nu putine sunt cazurile de oameni care si-au pierdut linistea, baza insasi a vietii spirituale si maica rugaciunii, cum o numesc sf parinti si chiar echilibrul mintal in urma deschiderii acestor canale interzise de catre Biserica.
Liberul arbitru inseamna ca nici un sfat nu va fi dat daca nu e cerut ori spiritisti spun ades despre spirite : « nu i-am chemat eu ». Absenta liberului arbitru si a confidentialitatii si intimitatii pare a fi o regula in spiritism pe cand Religia se bazeaza pe liberul arbitru, confidentialitate si intimitate.
Argumentul spiritismului este comunicarea. Comunicarea cu lumea spirituala, cu personalitati, cu sfinti, dar sta acest argument in picioare din punctual de vedere al credintei ortodoxe ?
Cred ca nu pentru ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si comunicarea cu Duhul Sfant este in firea lui iar mesajul lui Isus a fost mesajul Imparatiei care este in adancul nostru. « Cel nepatimitor are in loc de suflet pe Duhul Sfant » spun sfintii
Sfinti Parinti au trait prin taina linistii Isihaste Imparatia lui Dumnezeu.
Dumnezeu este subiectul nostru, spun sfintii, el e mai intim decat propriul nostru eu. El ne poate vorbi prin vocea fara de cuvinte a propriei noastre constiinte.
Acesta fiind mesajul Scripturii si al traditiei cum as putea crede ca Dumnezeu pune pe cineva sa vorbeasca altcuiva si acesta sa-mi vorbeasca mie cand El e propria mea constiinta, propriul meu suflet, adancul inimii mele.
Cum ar putea Dumnezeu sa creeze un canal atat de complicat de comunicare cand El e la baza mintii mele si poate fi inspiratia fiecarui gand al meu.
Un sfant este sfant tocmai pentru ca mintea lui este permanent inspirata de Duhul Sfant. Dar planul Domnului este ca fiecare om sa fie inspirat de Duhul Sfant, sa actualizeze chipul nemuritor din el.
Prin insasi faptul ca e sfant un sfant nu poate transmite mesaje pe canale spiritiste pentru ca atunci el ar contrazice planul lui Dumnezeu de a face din fiecare un om inspirat direct de catre Dumnezeu.
Mesajul adevaratei sfintenii, din Imitatia lui Cristos, este :
“Sa taca toti inteleptii, sa taca toate fapturile in fata Fetei Tale numai Tu sa-mi vorbesti. Domnul invata inlauntrul nostru”
Biserica pare a spune ca ascultarea mesajelor spiritiste face sa taca vocea Domnului din constiinta noastra in favoarea altei constiinte, care, oricat de evoluate, oricat de sfinte este tarana fata de vocea Domnului.
“Si de-as cunoaste tainele ce-si scurg
Clepsidra sortii fara de smintire
De-as fi eu insusi nisipasul lor
As fi tarana fara Mire.” Ioan Alexandru
Domnul nu vorbeste in constiinta noastra prin cuvinte pentru ca asta ar limita liberul nostru arbitru, el vorbeste prin Pacea care poate inspira mii de ganduri creatoare poate inaripa credinta, poate duce la milione de intelesuri deodata.
Mesajele spirituale vin la noi prin linistea, isihaia, a luminii taborice, ele izvoresc din Pace, Dumnezeu este pace, Dumnezeu este liniste.
Cand spiritele vorbesc Dumezeu tace. Pentru ca Dumnezeu sa vorbeasca spiritele trebuie sa taca. De ce sa vorbesti cu slujitorii cand Stapanul ti-a dat voie sa-I spui Tata. De ce sa-i spui sa taca doar pentru a auzi slujitorii.
Cand e chiar in camara inimii tale de ce sa nu-l asculti si sa pui urechea la perete pentru a auzi ce spun slujitorii in camera de alaturi.
Sfintii Parinti au spus “Moartea vine prin simturi”. Ei nu au avut niciodata incedere in simturile inselatoare. Numai ce e relativ poate aparea privirii si auzului, ce e Absolut apare numai in linistea sufletului.
Parintele Cleopa spune ca nu trebuie sa crezi in aparitii sau vedenii nici daca sunt adevarate si Domnul nu se va supara asa cum stapanul nu se supara cand il tii la usa din teama de a nu deschide unui hot.
Parintele Staniloaie analizeaza intr-o carte a sa Spiritualitatea ortodoxa practica cu cele trei etape ale sale : purificarea, iluminarea si indumnezeirea. In nici un moment al demersului ortodox aceasta analiza cu temeiuri atat in Scriptura cat si in Traditie nu pomeneste de auzirea de voci sau de comunicari de vreun fel in urcusul duhovnicesc. Intr-un singur loc se pomeneste de imagini doar pentru a fi condamnate. In etapa iluminarii minta se deschide intelegerii ratiunilor duhovnicesti dar acest lucru se face prin inspitatia de la Sfantul Duh si nu, Doamne fereste, prin vreo comunicare din afara.
Pentru ca data fiind zidirea omului dupa chipul Domnului se naste intrebarea:
Are o alta persoana din creatie, alta decat Tatal Fiul si Sf Duh autoritatea morala de a utiliza fiinta umana ca un canal de comunicare? Poate un sfant demn de numele sau sa utilizeze un canal de comunicare destinta inspiratiei divine pentru mesajele sale? Mai ales ca noi nu vom putea niciodata valida daca e vorba de un sfant sau de un inger cazut. Si avertismentul apostolului e clar.
Iata in cuvintele de mai jos rezumat in cateva cuvinte urcusul duhovnicesc in credinta ortodoxa:
"Tine-ti mintea pururea necolorata, neântiparita, fara chip, fara forma, fara calitate, fara cantitate" Calist si Ignatie Xantopol
Citind acestea cum as putea crede ca sfintii ma indeamna sa incurajez aparitia imaginilor mintale ?
"Mintea este simpla prin fire pentru ca si Acela al carui chip este, adica Dumnezeu, este simplu"
Calist Catafigiotul
"O cît de propriu te are mintea stapâne... Numai vazîndu-te pe tine se bucura de pace si de odihna proprie ei"
Calist Catafigiotul
"Dumnezeu ia seama la minte nu la gura"
Petru Damaschin
"Fara atentie si fara privegherea mintii e cu neputinta sa ne mântuim"
Petru Damaschin
"Linistiti-va si cunoasteti pentru ca linistea aduna mintea"
Petru Damaschin
"Învatatorul învata înlauntrul nostru"
Imitatio Cristi
"Desavârsirea e adâncul smereniei. Desavârsirea nu e adunarea tuturor ci golirea de toate. E simtirea golului tau, simtirea ca nu ai nimic, nici ceva vazut, nici vreo întelegere, nici vreo capacitate sufleteasca. În golul acela nesfârsit sau sub chipul lui, se face simtit mai presus de simtire si de gândire Dumnezeu cel nesfârsit."
Sf. Isac Sirul
Un sfant este prin insasi esenta sa negarea ideii de comunicare pe canale spiritiste.
Cand un om ne spune ce considera el ca este bine in constiinta sa are sanse sa ne transmita un mesaj luminat de Duhul Sfant care este lumina constiintei sale interioare dar cand un om intoarce atentia de la subiectul sau, de la chipul nemuritor al lui Dumnezeu in el, pentru a primi un mesaj de la o alta constiinta care se presupune ca este luminata de Duhul Sfant este o neincredere in sine si in Dumnezeu si o neintelegere a planului lui Dumnezeu in om, plan care vrea ca toti oamenii sa fie in-duh-ovniciti ceea ce nu se va intampla daca tradam canalul prin care Duhul Sfant vorbeste tuturor, constiinta interioara a fiecaruia.
Exemplul Sfintilor este acela ca ei sunt acei oameni care au avut incredere si Dumnezeu le-a vorbit in subiectul lor, prin constiinta lor. Noi nu trebuie sa ii tranformam in idoli ci sa intelegem ca Dumnezeu trebuie adorat ca subiect in subiectul nostru.
Rarele viziuni mentionate in traditie sunt probabil primite tot prin subiectul personaei respective, care ramane o persoana umana cu liber arbitru, ceea ce nu e cazul de ex. la scrierea automata in care cineva ia controlul asupra fiintei umane si o foloseste ca pe un instrument de scris.
"Dumnezeu locuieste acolo unde e cunoscut. De aceea mintea curata se numeste si tron al lui Dumnezeu" Evgarie
“De-as fi chiar Mirele urmat
Ca Dumnezeu cerescul de ostire
De-as fi si in altare adorat
As fi tarana fara Mire” Ioan Alexandru
Dupa umila mea intelegere poetul presupune, nu ca aude sau vede un sfant sau chiar pe Isus, ci ca este Isus, urmat de oamenii din acea vreme, ca este chiar adorat in altare, dar e tarana fara Mire, adica fara Hristos cel care cununa, si uneste multiplicitatea si dualitatea lumii in Unul. Si marea noastra dualitate este dualitatea subiect obiect si ramanem in ea daca il adoram pe Dumnezeu ca obiect. Mirele a mantuit lumea pentru ca a transcens primul dualitatea ei pentru ca a unit Cerul si Pamantul dar mai presus de orice subiectul si obiectul. Si a devenit astfel subiectul nostru.
Crestinismul nu accepta spiritismul nici daca presupunem ca chiar Domnul ne va vorbi cu cuvinte si imagini. Nu accepta pentru ca perspectiva pe care o deschide este infinit mai larga. Pentru crestin Domnul este chiar subiectul nostru. « Cel nepatimitor are in loc de suflet pe Duhul Sfant ». « Daca te rogi esti biserica fara indoiala ». Domnul invata in launtrul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu