Un client suparat datorita faptului ca nu a fost servit cu solicitudine a remis unei organizatii o scrisoare in care spunea ca, in ciuda succesului prezent, lipsa de solicitudine ar putea conduce in timp banca la un insucces financiar dar si ... existential. Faptul ca esecul pe plan profesional poate determina un esec pe planul autorealizarii ni se pare o idee de explorat si ea a condus la redactarea acestui articol.
Realitatea este ca, in ciuda unei motivatii financiare mai bune decat media, in banca, in mai multe cazuri decat ne-am fi dorit, s-a raportat un comportament neadecvat fata de clienti.
Acest lucru conduce la ideea ca motivatia materiala este o motivatie necesara dar nu si suficienta. Specialistii considera ca cea mai puternica motivatie este cea legata de auto-perfectionare. Componenta materiala este utila in mecanismul motivational, dar nu angajeaza resursele profunde ale fiintei. Suntem mai puternic motivati de posibilitatea de a actualiza potentialul nostru creator si suntem infinit mai motivati daca in joc este autorealizarea noastra, conform teoriei ierarhiei nevoilor a lui Maslow.
Realitatea este ca noi nu vom putea avea un succes profesional complet daca nu vom transforma profesiunea noastra intr-o cale de emancipare spirituala, de realizare a perfectiunii personale. Separarea spiritualitatii de viata profesionala este o eroare care poate conduce la scindarea propriului eu. Este complet nestiintific, o superstitie in numele stiintei, sa ignoram uriasele resurse motivationale, sa nu luam in calcul potentialul creator nelimitat al propriului nostru subconstient.
In sensul exemplificarii concrete a celor sustinute exemplificam cu Japonia care a devenit a doua putere economica punand in joc si forta traditiei sale spirituale. Ea a devenit un campion al calitatii pentru ca perfectionarea continua - element cheie in Managementul Calitatii, este esentiala in relatiile interumane.
Japonia a avut un urias succes economic pentru ca nu a separat spiritualul de economic, iar filosofia ZEN a încercat sa demonstreze ca orice profesiune profana poate deveni o Cale spre Absolut.
Cartea "Zen si arta repararii motocicletei" a lui Robert M. Pirsig ce pare sa fie la originea atât de modernului concept al Total Quality Management (TQM) ne arata ca poate fi aruncata o punte intre absolut si orice profesiune. Aceste idei ne propun sa facem din fiecare profesie si activitate umana social necesara o cale de implinire spirituala.
Daca idei cum ar fi arta repararii motocicletei au stat la baza revolutiei calitatii in Japonia, de ce nu am incerca sa formulam o cale sau o arta a bancherului, o arta a marketingului bancar, o Cale a informaticianului bancar?
Poate fi acest model valabil si pentru noi? Poate spiritualitatea noastra traditionala, sa furnizeze modele pentru o revolutie reala a calitatii?
Stim ca omul a aspirat spre Absolut, spre acea iluminare a mintii care sa îi permita sa înteleaga conexiunea dintre toate lucrurile lumii. Dar este oare calea spre realizarea valorilor absolute ale vietii o cale separata de cea a profesiunii noastre? Este oare calea spre iluminare si spre întelegerea valorilor existentei o cale anume, aparte de restul drumurilor vietii sau poate fi una cu oricare dintre acestea?
Poate un om prin profesiunea lui profana, prin cea de bancher de exemplu, sa realizeze aceste idealuri nu prin renuntare la profesia sa, ci prin asumarea ei? Profesiunea de bancher poate sa devina o arta fara a inceta sa fie o stiinta?
A existat, si poate mai exista, prejudecata ca, pentru a atinge perfectiunea si a realiza sensurile absolute ale existentei, un om trebuie sa abandoneze viata sociala, familia si mai ales profesia sa. Mai degraba profesia noastra, ca mai toate profesiile contemporane, "camufleaza", am spune noi utilizand un termen al lui Mircea Eliade, sensurile absolute, sacre, eterne. Relatia noastra cu clientul camufleaza o relatie sacra prin care ne putem realiza profesional, dar si uman sau spiritual, daca reusim sa aducem aceasta relatie la perfectiune, daca reusim sa satisfacem toate asteptarile de comunicare pe care le are clientului nostru.
Daca profesiunea noastra, cea de bancher, este si calea noastra de implinire spirituala, noi vom întelege tot universul cunoasterii în limbajul profesiei noastre si vom deveni constienti de legatura acesteia cu toate celelalte profesii sau domenii ale cunoasterii si lucratorul bancar se va angaja cu toata fiinta lui în actiune, pentru ca el o va face cu intreaga forta motivationala a fiintei.
Aceasta idee nu este una spiritualista ci un demers TQM consecvent stiintific. TQM ne propune sa privim lucrurile ca sisteme si sa descriem procesele de creare a produselor si de servire pentru a le perfectiona permanent. Astazi insa, cand vorbim de managementul inovatiei, descrierea proceselor de productie implica cunoasterea proceselor profunde ale fiintei, cele care stau la baza marilor forte care conduc fiinta umana: motivatia si creativitatea.
Definirea acestei cai a bancherului se impune cu atat mai mult cu cat bancherul capitalizeaza increderea semenilor sai si tinuta lui morala trebuie sa fie exemplara pentru ca, inseland aceasta incredere in mod repetat, el poate crea neincredere in sistem, cu implicatii foarte largi. Siguranta bancilor este siguranta natiunii.
sol 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu